Lovitura
de teatru in dezbaterea Codului Silvic. Desi astazi era programat
votul final pe Codul Sivic, adoptarea acestuia se pare ca va fi amanata
pe perioada nedeterminata
(cel putin pana dupa alegeri). Ieri, primul ministru a declarat ca
isi doreste o "dezbatere forate larga" pe Codul Silvic. Nu este deloc
clar cu cine sa mai aiba loc dezbateri.
Codul
silvic se dezbate intens de cel putin 2 ani, organizatiile
profesionale si de mediu din sector au declarat public faptul sa s-a
ajuns la o forma "agreata" a
codului silvic si isi doresc sa iese din "zona de incertitudine"
legata de prevederile Codului Silvic care au bulversat sectorul in
ultimii 2 ani.
Deci
cine sa mai dezbata? D-na Ministru Doina Pana in nici un caz nu si-a
dorit prelungirea dezbaterilor. Nu mai departe decat acum 2 zile, a
iesit pe nostul national
de televiziune, la "Interviurile Telejurnalului" si a anuntat
fimalizarea dezbaterilor pe Codul Silvic si faptul ca si-l doreste
adoptat. Procedurile parlamentare au fost si ele parcurse, Codul Silvic
trebuia sa intre la votul final.
Ce s-a intamplat de duminica pana luni? Cine a negociat altceva?
Nu o sa stim niciodata. S-a negociat la nivel de prim ministru. Noua ni s-a spus doar "Mai dezbateti".
Singurul
lucru pe care il stim este ca puternica organizatie de lobby a
investitorilor straini, Camera de Comert Romano-Americana, a atacat
proiectul Codului Silvic
intr-o campanie intensa de manipulare de presa, pe teme false .
Daca
dl Victor Ponta ar fi spus ca nu sunt siguri ca pot intruni
majoritatea necesara adoptarii unei legi organice, ca nu vor sa ofere
opozitiei o tema de campanie
electorala sau ar fi sesizat probleme reale ale noului Cod Silvic, as
fi putut sa inteleg ceva. Dar acest "Mai dezbateti" este o bataie de
joc la adresa tuturor: a organizatiilor profesionale implicate care au
sustinut adoptarea Codului Silvic, la adresa
Parlamentului care a parcurs procedurile legislative, la adresa
propriului ministru Doina Pana care duminica anunta votul final pe
Codul Silvic...
Cu
cine a "dezbatut" Primul Ministru Victor Ponta Codul Silvic? Cu cine
se "negociaza" prevederile acestuia? Ale cui interese sunt mai
importante decat interesele
intregului sector care si-a dorit iesirea din aceasta stare de
incertitudine?
Dl Victor Ponta si AmCham cunosc raspunsul. Cred ca si noi.
Eu am resimtit-o ca pe o tradare.
In comunicatul de presa s-a spus ca se doreste ca forma finala a Codului Silvic "sa apere cu adevarat padurea".
Minciuna,propaganda si politicianism.
Tradare.
Bucureşti, 29 sep /Agerpres/ - Premierul Victor Ponta consideră necesară o dezbatere "foarte largă" pe
Codul Silvic astfel încât forma finală, care va fi adoptată în Parlament, să "apere cu adevărat
pădurea".
Ponta a declarat luni, la Parlament, că îşi doreşte ca la această dezbatere să participe atât parlamentari, cât şi reprezentanţi ai organizaţiilor de mediu şi asociaţiilor profesionale. "Am discutat în cadrul coaliţiei de guvernare care sunt priorităţile pentru perioada legislativă următoare. După cum ştiţi, avem doar rectificarea şi dorinţa de a cheltui cât mai mult şi din fondurile europene şi din cele bugetare.(...) Ca şi zonă de legislaţie în Parlament, vreau în perioada următoare să aibă loc nişte consultări cât mai largi legate de Codul Silvic astfel încât, atunci când se votează în Parlament, să fie acel cod de care avem nevoie ca să oprim tăierile ilegale, afacerile ilegale şi să protejăm cât mai mult fondul forestier. Pentru asta, e nevoie de dezbatere foarte largă, în care nu doar parlamentarii, dar şi organizaţiile de mediu, asociaţiile profesionale să participe şi forma finală să fie cea care, cu adevărat, să apere pădurea", a spus Ponta, la finalul şedinţei coaliţiei de guvernare. Ministrul delegat pentru Ape şi Păduri, Doina Pană, a anunţat pe 6 septembrie, în cadrul unei conferinţe de presă susţinute la Bistriţa, că proiectul privind noul Cod Silvic, care nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi votat în sesiunea parlamentară anterioară, a ajuns din nou în Parlament printr-o iniţiativă legislativă a PSD. "Am plecat din nou în Parlament, dar nu cu o propunere a Guvernului, pentru că ar fi fost mult prea greoaie, dura mult prea mult, ci cu o iniţiativă a unui grup de parlamentari PSD, în frunte cu deputatul Victor Ponta. Este în Senat, pentru că intenţionez ca, până în momentul în care intră în vigoare Radarul Pădurii, să fie şi Codul Silvic votat. Sunt doi piloni care se completează şi e benefic să pornească deodată. Eu intenţionez ca, până în 8 octombrie, când îmi intră în vigoare (Radarul Pădurii - n.r.), să iasă şi Codul Silvic, dar nu pot garanta ce va vota Parlamentul", a spus Pană. AGERPRES/ (A - autor: Cătălina Barbu, editor: Vicenţiu Purcărea)
Realizator
TVR: Din ţară, dar şi din afară, se înmulţesc vocile care cer oprirea
dezastrului. nemodificat de ani buni, Codul Silvic este mai aproape ca
niciodată să
treacă de Parlament. A fost votat în Senat şi săptămâna viitoare se
aşteaptă votul din Camera Deputaţilor, camera decizională. Proiectul de
lege este însă unul controversat, o să vedeţi imediat de ce. Nu e foarte
clar dacă reprezintă sau nu soluţia problemei.
mai degrabă aceasta ar putea veni de la radarul pădurii, care va intra
în funcţiune zilele următoare. Încercăm să ne lămurim din dialogul cu
invitata noastră Doina Pană, ministrul delegat pentru Ape, Păduri şi
Piscicultură. Bine aţi venit, mulţumesc pentru
prezenţa în studio!
Doina Pană - ministrul delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură: Bine v-am găsit! Realizator:
Doamna
ministru, cel puţin la modul declarativ avem speranţe. Spuneaţi în
Parlament zilele trecute 'gata cu defrişările, terminăm cu defrişările'.
Pe ce vă bazaţi,
concret?[...]
Mai mult
Revista Presei:
Presa localaAmendament dezastruos la Codul Silvic
Astazi
vor avea loc dezbaterile finale pe Codul Silvic si va fi redactat
raportul comun al Comisiilor pentru Agricultura si pntru Mediu din
Camera Deputatilor. Daca
amendamentul sustinut de UDMR , prin care se permite ca ”un operator
economic să poată achiziţiona masă lemnoasă sub formă de lemn rotund sau
lemn pe picior, provenit din produse principale sau accidentale doar
dacă asigură prin capacitatea proprie procesarea
a cel puţin 40% din materialul lemnos achiziţionat”, amendamentul se va
regasi ca principiu in regulamentul de vanzare a masei lemnoase. De ce
este atat dezastruos amendamentul:[
mai mult...]
Dezbaterile din Comisii pe Codul Silvic
Dezbaterile
pe Codul Silvic au continuat saptamana aceasta in regim de urgenta, cu
dezbateri pe fond in comisiile de specialitate ale Camerei Deputatilor
La Comisia
pentru Agricultura, dezbaterile au avut loc luni, 22.09,2014, cu
participarea d-nei Ministru Doina Pana si a organizatiilor/institutiilor
reprezentative pentru sector invitate: - RNP-Romsilva- dl Dir. Gen Adam
Craciunescu -ASFOR- dl Presedinte Nicolae Tucunel
-Federatia Proprietarilor de Paduri si Pasuni- Vicepresedinte Catalin
Tobescu -Asociatia Administratorilor de Paduri- Dir. Dorel Fechete
-Federatia pentru Apararea Padurilor- dl Marian Stoicescu - Societatea
"Progresul Silvic"- Presedinte Gherghe Gavrilescu
-WWF- dl Radu Vlad In partea de discutii generale, s-au conturat
pozitiile de principiu.
[mai mult...]
Amendament la Codul Silvic sustinut de Federatia Proprietarilor de Paduri
Şi
în acest sens pentru că din 1995 încoace, din primul Codul Silvic avem
acest principiu, al acordării de compensaţii pentru proprietarii de
păduri, dar niciodată
nu au fost acordate, dorim să, am propus şi am transmis către toate
grupurile parlamentare, un amendament pe care, mulţumim domnului Chirteş
pentru că deja l-a preluat ca propunere legislativă, sperăm ca să fie
susţinut şi de către partidele puterii, deci
l-am discutat cu doamna ministru Pană şi în principiu există deschidere
pentru acest amendament. Noi spunem în felul următor, venim în
continuarea principiului constituţional al garantării proprietăţii şi
anume:" Impunerea de restricţii, proprietarilor de
păduri, prin amenajamente silvice, planuri de management, alte norme se
poate face fie cu acordul proprietarilor, fie cu plata unei juste şi
prealabile despăgubiri plătită anual care să compenseze veniturile
nerealizate de proprietarul de pădure. "Este un
amendament, zicem noi, de bun simţ, dar care obligă statul să nu
desemneze pe hartă parcuri naţionale de 300 de mii de hectare fără să
ştie ale cui sunt pădurile respective, fără să plătească niciun fel de
despăgubire, este ca şi cum de mâine ne apucăm să
facem un lac pe 300 de mii de hectare care zicem că este al statului,
fără să ne intereseze al cui este terenul respectiv. Zicem că este un
amendament de bun simţ, pe fond, pe fond ceea ce doream şi este
concluzia, este că acest Cod Silvic găseşte soluţii
pentru problemele esenţiale, pădurile neadministrate prin acea
prevedere 3 metri cubi pe an şi pe hectar, tăierile ilegale deja avem
legislaţie subsecventă, menţionată de doamna ministru Pană, compensaţii
pentru proprietarii de păduri credem că sunt prevederi
bune şi dacă este acceptat şi acest amendament credem că prevederile
sunt acoperitoare, iar legat de împăduriri, sigur că da, ne dorim cu
toţii să fie milioane de hectare, în mod practic lucrurile vor fi mai
greu. Deci susţinem această variantă de Cod Silvic,
ne dorim să ieşim din această stare de incertitudine, în care stăm de 4
ani de zile, şi bineînţeles vă stăm la dispoziţie şi dorim să
contribuim în continuare în dezbaterile care vor avea loc.
[mai mult...]
Documentar Antena 3: Jaf cu premeditare
[...]căci
cu fiecare contract de cumpărare încheiat de această societate străină
se pierd urmele hoţiei. La Conservation Carpatia au ajuns până acum cel
puţin 10.000
de pădure românească, iar achiziţiile continuă agresiv cu noi contracte
încheiat în fiecare zi. Silvicultor: Acum cumpără neamţul cu tot, fără
să împădurească, fără fond de conservare, fără nimic.[...] [...]Doar că
inspectorul respectiv, pe nume Marius Căciulă,
are la rândul său o problemă... de incompatibilitate. Fiul lui este
proprietarul unei firme de exploatare a lemnului care lucrează strâns cu
Holz Industries Schweighofer. Sediul firmei se află chiar în
apartamentul din Câmpulung al tatălui, inspector al statului.
Pe Marius Căciulă nu l-am găsit acasă, însă soţia sa ne-a dat toate
explicaţiile.[...] Urmareste o inregistrare si transcript integral al
emisiunii in "Revista presei" realizata de Fordaq.
[mai mult...]
Exporturi de lemn-exclusiv mobila-de 1,9 miliarde euro, dublu fata de acum 5 ani
Exporturile
de lemn şi produse din lemn ale României, exceptând mobila, s-au dublat
în intervalul 2008-2013, ajungând la 1,9 mld. euro, ceea ce
reprezintă un nivel
de cinci ori mai mare decât al importurilor, potrivit unei analize
realizate de revista Business Construct pe baza datelor de la
Institutul Naţional de Statistică. Grupul Schweighofer este cel mai mare
exportator din industria lemnului, austriecii urcând
de pe locul 22 pe locul 16 în topul celor mai mari exportatori din
economie, cu valori la export comparabile cu ale americanilor de la
Delphi (componente auto). De altfel în top 100 exportatori, un clasament
condus în 2013 de Automobile Dacia, se mai
află şi Kronospan Sebeş (poziţia 44) şi Kastamonu (poziţia 96),
potrivit datelor INS.
De obicei o creştere a exporturilor ar trebui să fie motiv de bucurie
într-o economie, însă în acest caz se pune problema dacă o industrie
cum este cea a mobilei, dependentă de lemnul din producţia internă, mai
are suficientă materie primă şi dacă poate concura cu preţurile pe
care jucători din pieţe mai mari le oferă pentru lemnul românesc.
|
Lopatari, jud. Buzau - societatea civila
UNIREA FACE PUTEREA! Impreună, pentru binele cetăţenilor!
miercuri, 1 octombrie 2014
Adoptarea Codului silvic se amana pana dupa alegeri
joi, 15 mai 2014
Cele 3 variante de lucru în cazul că Rusia nu va invada Ucraina; Ura din România îi afectează politica externă; Polonia joacă în altă ligă; Ce vor SUA; Cazul Ungariei e uluitor
Interviu cu Dan Dungaciu
De Anne-Marie Blajan
România
nu are forţa şi importanţa geopolitică să fie implicată în rezolvarea
dosarului ucrainean, însă trebuie să aibă un cuvânt de spus în ceea ce
priveşte Republica Moldova – spune analistul de politică externă Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice al Academiei Române, într-un interviu pentru cursdeguvernare.ro.
Ţara noastră poate juca rolul de bastion euro-atlantic în regiune, în contextul în care în ţările vecine Rusia are o influenţă considerabilă. Dan Dungaciu mai spune că este important ca SUA să îşi definească o nouă politică pentru regiune.
cursdeguvernare.ro: România
este la graniţa Occidentului, a Uniunii Europene şi NATO. Ce rol
concret i se atribuie României în contextul crizei din Ucraina, acum şi
în perioada următoare?
Dan Dungaciu: Sunt două tipuri de roluri pe care România le poate juca: unul este rolul obiectiv
– România este unde este, la frontiera cu Ucraina, la frontieră cu
Republica Moldova, două zone de potenţial conflict din perspectiva
următoarelor evoluţii.
În al doilea rând, este un rol subiectiv.
În România, din păcate, în această dualiatate nefericită,
poziţionarea subiectivă a fost întotdeauna mai slabă decât cea
obiectivă. România nu a reuşit să îşi transforme locaţia geografică în poziţie strategică. Noi am avut poziţie, dar nu poziţionare.
Din 2007 încoace, România nu a mai ştiut de ce s-a integrat în
Uniunea Europeană. Avea două posibilităţi – să devină semnificativă
economic, un campion regional, prin companii active şi cu pondere, sau
să profite de poziţionarea strategică. Din păcate, nu a reuşit în
niciuna dintre cele două coordonate.
Economic, dacă ar fisă enumerăm câteva corporaţii româneşti cu pondere în regiune, am avea mari dificultăţi.
Pe dimensiunea strategică, dacă ar fi să enumerăm câteva poziţionări
senificative, am avea din nou anumite dificultăţi. Am fost secunzi.
În momentul acesta, se joacă aceeaşi miză. Depinde cum o face , cum
îşi joacă poziţia, cu ce oferte de poziţie vine, cu ce mesaje şi
planuri. Dar asta nu înseamnă că poate face orice. Dar ceva poate face.
În privinţa Ucrainei, un actor ca România nu poate fi în formatul de
negocieri, deşi ar trebui, ca stat de frontieră. Aşa cum nu este nici în
formatul pentru Transnistria.
Dar poate fi luată în seamă în ceea ce priveşte expertiza pentru Ucraina. În R. Moldova, la fel.
Cele 3 plus 1 variante de lucru privind evoluțiile în regiune
cursdeguvernare.ro: Este România în măsură să ofere această perspectivă, această viziune strategică?
Dan Dungaciu: Sunt două poziţii care circulă acum.
Prima - Ipoteza aici este că ceea ce se petrece acum, sub ochii
noştri, este o surpare a sistemului internaţional de după 1989, unii zic
că de după 1975, o încălcare gravă a inviolabilităţi frontierelor etc.
Criza din Ucraina înseamnă dispariţia unui sistem. România ar trebui să
aibă o poziţie mult mai ascuţită, de genul celei a Poloniei şi a
statelor baltice, plecând de la premisa că Rusia nu se va opri unde s-a
oprit, că va putea interveni militar şi dincolo de frontierele Ucrainei
şi că, în perspectivă, va putea ameninţa militar chiar şi statele membre
NATO. Este o poziţie mai radicală, militarizantă. S-a spus la un moment
dat că România trebuie să îşi organizeze trupele la graniţă în aşa fel
încât să fie parte a unei viitoare conflagraţii, a unei confruntări pe
care nu o putem evita. România ar trebui, în acest scenariu, să devină
acum, după declanşarea crizei, o a doua Polonie.
Este a doua poziţie, care pleacă de la premise mai realistă, în
opinia mea, după care criza din Crimeea nu a generat distrugerea
sistemului, ci este mai degrabă consecinţa lipsei de sistem pe care am avu-o cel puţin după 1989.
Frontierele s-au schimbat, argumentele la fel, reunificarea germană din
1990, spargerea fără acordul ambelor părţi din fost Iugoslavie,
despărţirea de catifea din Cehoslovacia, Kosovo ca ultimă consecinţă a
Iugoslaviei, Georgia în 2009 etc. Deci nu asistăm la un caz chiar fără
precedent, chiar dacă e necomfortabil să admitem asta. În fond, dacă
exista un sistem, de ce o parte din UE recunoaşte Kosovo, alta, nu? E
clar că privim la lucruri diferite….
Pe acest fundal, ipoteza este că Rusia nu va merge mai departe
militar decât, eventual, din accident, căci escaladarea conflictelor te
poate duce unde nu te gândeai. Dar eu nu cred în ipoteza înaintării
Rusiei. Plecând de la ideea rezonabilităţii actorilor, Rusia se va opri
cam unde se opreşte astăzi.
A luat Crimeea, e suficient de vandabilă anexarea în Occident ca să
nu stârnească mari animozităţi şi va menţine Ucraina în tensiune, prin
încurajarea tacită a Estului rusofil şi rusofon, adică îşi va îndeplini
obiectivul de la început. Care nu era să invadeze state NATO, ci să ţină
Ucraina în afara spaţiului occidental, aşa cum vrea să facă şi cu
Republica Moldova.
Dacă plecăm de la ipoteza că Rusia a acţionat raţional, a văzut cum
pleacă Ucraina spre Occident, este pe cale să semneze la Vilnius, şi
şi-a spus că este ultimul tren care trebuie prins. Dacă nu urcă în el,
adică nu blochează acum, şi Ucraina merge spre UE şi, la un moment dat,
spre NATO, ca să iei Ucraina înapoi trebuie să intri în conflict cu UE
şi NATO.
Şi asta nu poate face. Şi Rusia a decis că acela a fost momentul. A
aruncat un harpon, a prins Crimeea şi o ţine puternic, a aruncat al
doilea harpon în Ucraina de est şi o ţine la fel de puternic. În rest,
dată fiind componenţa etnică diversă şi statutul de “stat sfâşiat al
Ucrainei”, criza vine de la sine…
Dacă mergem pe această ipoteză, eu cred poziţia României nu
ar trebui să fie una combativă, de genul puneţi militarii la frontieră,
ca va invada o ţară NATO. România trebuie să fie activă în modul în care
se redesenează zona, în condiţiile în care nu va fi război. Şi
asta va fi mult mai complicat. România trebuie să se pregătească mai
mult nu în ceea ce priveşte ce se întâmplă, ci ce se va întâmpla. Atunci
să sperăm că vom fi şi noi întrebaţi, iar când vom fi întrebaţi, să
sperăm că vom avea şi răspunsuri…
cursdeguvernare.ro: De ce?
Dan Dungaciu: Plecând de la ipoteza că Rusia vrea să
oprească Ucraina şi Republica Moldova, şi că ruşii sunt foarte prezenţi
pe teren în ambele ţări, există practic trei variante:
Una, teoretică: Ucraina va rezista, Republica Moldova, la fel, vor
păşi nederanjate spre Vest şi vor intra în spaţiul european. O variantă
cel puţin hazardată şi exagerată.
A doua: că lucrurile vor rămâne în “transnistrizare”, adică Republica
Moldova blocată cu Transnistria, care nu vrea apropierea de vest, şi o
Ucraină blocată de est, care nu vrea în Europa. În sensul în care în 25
mai, bucăţi mari din Ucraina nu vor vota, ar urma delegitimarea
alegerilor prezidenţiale şi vor urma negocieri cu cerinţe maximale:
federalizare sau autonomie extinsă, Kievul nu vrea, şi se intră în
scenariul din Republica Moldova.
Sau a treia: Şi Ucraina, şi Republica Moldova acceptă federalizarea.
Adică ceea ce le oferă Federaţia Rusă. Parcursul euroatlantic e blocat,
Rusia câştigă, oparte din Occident consideră că nu pierde. Vom avea de-a
face cu un soi de condominium ruso-occidental.
Aceste trei posibilităţi vor trebui să genereze un plan de
gândire B. Nu este vorba despre război cu Rusia, dar ce are de spus
România în aceste context ar trebui să conteze, cel puţin pe relaţia cu
Republica Moldova.
Caci apare acum încă o posibilitate, cea de-a patra: se va opta
pentru o redesenare radicală a frontierei estice, în sensul în care
Occidentul decide să salveze ceea ce se poate salva de aici: Moldova
fără Transnistria, iar în cazul Ucrainei, Kievul fără ceva, nu ştim încă
exact ce anume, deşi în cazul Ucrainei este mai complicat decât pentru
R. Moldova.
Aici România va avea mult de lucrat, pentru că interesul ei principal nu este Ucraina, ci Republica Moldova.
Şi în acest al doilea scenariu în care războiul cu Rusia se amână sau
nu va avea loc, problema României nu este să fie doar contondentă faţă
de Rusia în ceea ce priveşte Ucraina, precum Polonia, ci să fie activă
şi inteligentă în raport indirect cu Rusia, pe direcţia Republica
Moldova. Asta va fi marea miză.
Ucraina este un război prea mare pentru România, este un
război pe care nu îl poate duce: nu are nici poziţia internaţională, nu e
calificată nici la negocieri, dar pentru Republica Moldova ar trebui să
spună răspicat că interesul pentru cetăţenii de acolo este aducerea lor
în spaţiul euro-atlantic.
Iar în această luptă foarte puternică, de a aduce o bucată de Moldova
în spaţiul euro-atlantic sau a o menţine pe toată în siajul Rusiei, va
trebui la un moment dat să se ia o decizie. Iar ea nu se mai poate amâna
mult.
Ideea de acum că Republica Moldova nu se poate integra în UE cu
problema transnistreană, fără rezolvarea conflictului transnistrean,
adică, înseamnă că ai pus dosarul integrării Moldovei în UE pe masa
Kremlinului. Şi nu este o soluţie. Iar după semnarea Acordului de
asociere din iunie cu UE, cred că va începe o confruntare în R. Moldova
care ne va aduce aminte de iarna anului 2003, respective momentul
Memorandumului Kozak de la Chişinău… Atunci Chişinăul a rezistat.
Dar acum va fi greu: migranţii moldoveni din Rusia, embargo economic,
revolte în Comrat, Transnitria, republici artificiale transfrontaliere
etc. Odessa este din această perspectivă un bastion important, dar eu
cred că România trebuie să se uite mai puţin la ce face Rusia, că oricum
nu poate controla, să se uite la ce poate propune ea…
cursdeguvernare.ro:
Când vorbeam despre rolul României, mă gândeam nu doar la cel asumat,
ci mai degrabă la cel conferit. Ne-a fost greu să ne asumăm şi să ne
formulăm un rol, a fost mai degrabă în obişnuinţa noastră să jucăm unul
conferit.
Dan Dungaciu: De acord. Sigur că de fiecare dată
majoritatea decizilor ţin de acest scenariu, ni se dă o sarcină,
întrebăm ce să facem. Dar nu trebuie să fie doar aşa. Mai ales că eu văd
o dificultate în abordările europene, chiar americane faţă de acest
spaţiu. Nu trebuie să fii suficient de inteligent să îşi dai seama că
soluţiile sunt limitate. Care sunt ele, să îi scoţi Rusiei influenţa din
Ucraina?
Foarte dificil, pentru că – ne place sau nu – Ucraina este un stat
sfâşiat între două atitudini, Republica Moldova la fel: unii trag spre
Est, alţii spre Vest. Cu o prezenţă soft power a Americii aproape
nesemnificativă, în ambele ţări.
Noi am fost pro-americani din instinct şi asta ne-a salvat,
chiar în pofida politicienilor. Dar nici cei din Ucraina, nici cei din
R. Moldova nu sunt pro-americani din instinct. Pentru că ei,
jumătate dintre ei, îşi gândesc viitorul în raport cu Federaţia
Rusă.Suntem într-o situaţie inedită. Din păcate nici românii-moldoveni
nu sunt pro-americani, nu au fost niciodată.
Faptul că trece Joe Biden pe acolo şi se vede cu premierul, e
altceva.A doua zi lucrurile se termină şi sunt ca şi când nu s-ar fi
întâmplat.Discuţia despre NATO nu există în Republica Moldova, nimeni nu
vrea, asta cu rare excepţii, chiar dintre proeuropeni, deci Rusia pe
teren e mult mai activă şi mai prezentă.
Or ce poţi face să scoţi Rusia de acolo? Că nu vei intra în război să
faci asta sau să-i reduci influenţa. Este foarte greu să iei nişte
decizii referitor la Rusia, nu discutăm acum despre o zonă cu opţiuni
clare, nu avem acum aşa ceva. Aici este posibilitatea în care România să
spună: daţi-mi o sarcină, dar fiţi atenţi şi la această versiune. Să
salvăm din Republica Moldova ce se poate salva. Spaţiul dintre Prut şi
Nistru. Eu cred că proiectul strategic de ţară al României
acesta este: unde va fi trasată pe viitor frontiera euroatlantică? Pe
Prut sau pe Nistru.
Jocul la două capete nu ajută, nu e timp de nuanțe
cursdeguvernare.ro: Dar vedeţi un câştig al României din această situaţie regională? Este o ipoteză vehiculată în ultima vreme.
Dan Dungaciu: România a câştigat întotdeauna din
asemenea situaţii. Geopolitica este o ştiinţă pe care o practică
puterile mari. Noi, statele mici, învăţăm geopolitica pentru a şti la ce
să ne aşteptăm şi să înţelegem ce fac puterile mari, să vedem ce ni se
poate întâmpla, asta este condiţia statului mic.
Or un stat mic, fără putere pe scena internaţională, poate doar să fructifice, prin elitele lui, un context favorabil.
cursdeguvernare.ro: Suntem capabili să fructificăm acest moment? Şi în ce mod?
Dan Dungaciu: Ca să ne poziţionăm ca actor semnificativ şi credibil, o putem face în două moduri:
să întărim poziţia României ca avangardă euro-atlantică în raport cu
Rusia – iar aici trebuie să fie poziţii foarte clare exprimate de
liderii politici români, iar, în al doilea rând, să putem convinge
partenerii occidentali că România trebuie să fie parte a soluţiei de
securitate în regiune, în special în privinţa R. Moldova. Asta e tot ce
putem face noi.
Jocul la două capete, ambiguităţile nu ajută în acest moment, pentru
că nimeni nu are timp de nuanţe. Oamenii percep declaraţiile destul de
simplu, este o zonă de conflict, nu ai timp să cauţi nuanţele, notele de
subsol sau părţile de contract care se scriu cu litere mici.
Este nevoie de un radicalism temperat la Bucureşti, nu de genul
polonez sau al ţărilor baltice, chiar dacă tragem la aceeaşi căruţă, ca
să spun aşa, care să răspundă la ce se va întâmplă după 25 mai, pe
gândirea cu un pas înainte.
Ce se întâmplă dacă începe o criză în Republica Moldova? Asta e
întrebarea pe care trebuie să ne-o punem cu precădere noi, cei din
România. Polonezii avertizează despre prăbuşirea Ucrainei, noi trebuie
să facem asta referitor la R. Moldova. E stupid să vorbim în continuare
despre R. Moldova ca şi cum criza din Ucraina nu a avut loc…
cursdeguvernare.ro:
Vorbiţi despre ambiguităţi, de ce există o senzaţie că decidenţii
politici din România conturează, prin declaraţiile lor, o poziţie cel
puţin ambiguă a României?
Dan Dungaciu: Este un lucru foarte grav asta,
percepţiile creează realităţi. Eu nu cred că România stă într-o
ambiguitate faţă de zona euroatlantică sau chiar faţă de americani. Nu
văd asta. Dar e dept că uneori mesajele sunt nu doar eronate, ba chiar
ridicolo. La noi sunt trei elemente care agravează acest tablou ambiguu:
primul – tranşeele săpate între elitele noastre în ultimii 10 ani
sunt atât de profunde încât nici combatanţii nu se mai zăresc între ei.
Noi trăim într-o societate cu tranşee, este foarte greu să găseşti
coerenţa în ea. Iar acest război macină tot.
Avem anul acesta şi alegeri, avem şi o criză regională. Rezultatul
este că în aceste tranşee generate de alegeri şi pe ura care există în
acest moment în România, ura personală, se personalizează şi decizia de
politică externă. Devine personalizată, asta e marea tragedie.
Poziţia faţă de Republica Moldova cine o susţine? A, atunci eu
trebuie să spun altceva. Cine e partenerul preşedintelui în Republica
Moldova, atunci al meu trebuie să fie altcineva. Convocăm CSAT-ul, unul
spune nu, celălalt spune da. Iar în această personalizare, România îşi
consumă energii enorme.
A fost o greşeală faptul că i s-a răspuns lui Dmitri Rogozin: Ești stat NATO, nu începi tu războiul cu Rogozin
cursdeguvernare.ro:
Dar percepţia externă care este: suntem în parteneriat strategic cu
SUA, suntem membri ai UE? Nu poţi mereu să fii contra mesajului
adversarului tău politic intern, pentru că mesajul de politică externă
nu este neapărat pentru mediul intern.
Dan Dungaciu: Aceste mesaje mediocre au fost date în raport cu alte mesaje mediocre la care s-a răspuns.
La noi disputa a fost legată de mesajele lui Rogozin. O prostie.
Rogozin este un personaj politic din Federaţia Rusă specifică ei. Nu
este un personaj prost, nu pentru că nu trebuie să fii prost să faci pe
deşteptul, ci pentru că nu poţi ajunge în establishmentul rus pe
poziţiile pe care a ajuns el. Este clar că are un grup de susţinere şi
că nu e prost. Doar joacă un rol.
cursdeguvernare.ro: Şi are şi un rol, altul decât cel despre care vorbea preşedintele, de bufon al lui Vladimir Putin?
Dan Dungaciu: Vedeţi, să fii ambasadorul Rusiei la
NATO înseamnă să ai o poziţie care este printre cele cu cea mai mare
vizibilitate mediatică în Rusia. El trebuie să dea mesaje, de asta îl
vezi atât de des la televizor. E un purtător de mesaj acreditat de
Kremlin, dar de un tip special.
Prin formula lui personală are cam două tipuri de mesaje: unele
umorale, în care spune ce îi trece prin stomac, nu prin minte, dar la un
moment dat sunt şi mesaje instituţionalizate.
Mesajele importante sunt cele care aruncă nişte ipoteze
enorme pe masă – agresivităţi, viziuni, strategii ale Rusiei – la care
diverşi actori intră în joc şi reacţionează la ele.
Pe urmă vine zona serioasă a diplomaţiei ruseşti, Ministerul
de Externe şi preşedintele, şi le foloseşte scoase din context. Şi spun:
„dar poziţia lui X sau Y a fost la un moment dat…” Nu mai contează că X
sau Y se certa cu Rogozin.Este unul dintre rolurile pe care Rogozin le joacă.
Al doilea este de a contura o imagine a Rusiei de genul: ce ar fi
dacă Rogozin ar fi preşedinte, ce nenorocire ar fi. Ce bine e cu Putin,
care e rezonabil. Este o oglindă deformată în care Putin pare
frecventabil.Ei au această strategie. Şi atunci joacă un rol în
parteneriat, în care Putin pare un tip aproape ca noi.
Şi al treilea rol este unul intern, pe care noi nu îl vedem. El apare
des la televiziunile ruseşti, dă mesaje şi arată poporului rus cât de
puternică este Rusia – „Uite dom’le ce le spune la NATO”. Un om care stă
în faţa NATO şi îl persiflează.
Indiferent ce rol a avut în ceea ce a spus despre România, nu trebuia reacţionat.
cursdeguvernare.ro. Cum trebuie privit episodul Rogozin?
Dan Dungaciu: Eu cred că nu trebuia reacţionat aşa.
Nici la nivel instituţional, nu trebuiau să aibă o reacţie de gen
comunicat de presă, trebuia să fie maxim un mesaj pe Twitter, de la
nivelul unui omolog al lui, nici la nivel personal, al preşedintelui şi
al altor oficiali. Pentru că asta vrea Rogozin. A terminat cu
preşedinte, îl ia în primire pe premier. Se distreză…
Asta este zgura situaţiei foarte importante la care asistăm. Şi ne-am
băgat şi noi în toată mizeria asta şi, din nefericire, toate
contondenţele s-au desfăşurat doar pe această zgură, la un nivel jos.
Dacă occidentalii fac o diferenţă între ce face România şi ce spune
România, poate că circumstanţele atenuante ar fi că şi preşedintele, si
premierul au început să se certe pentru nebunul care a aruncat o piatră
în apă. Şi ei au sărit să o scotă, din motive de campanie.
Preşedintelui îi convine, pentru că asta îl ţine în prim-plan.
Premierul Ponta, la rândul lui, dorind şi el să devină preşedinte şi să
preia frâiele securităţii naţionale, vrea şi el să fie n şef de stat.
Dar acestea sunt declaraţii iresponsabile: să dobori sau să scoţi
avionul de vânătoare împotriva avionului lui Rogozin.
Sunt declaraţii iresponsabile, pentru că România este stat NATO, nu
începi tu războiul cu Rogozin. Mai ales că nici până în momentul în care
vorbim noi nu există nicio reacţie a ministerului de externe al
Federaţiei Ruse. Şi nu va veni niciodată.
Reacţiile diplomaţiei româneşti sunt lipsite de sofisticare –
şi poate ruşii se amuză acum de această simplitate – şi nu au decât o
scuză: că bătălia asta internă ne-a cam luat minţile. Altă explicaţie eu nu găsesc.
cursdeguvernare.ro:
Există ideea că s-ar construi o zonă de „fortificaţie” în faţa Rusiei,
pe linia Polonia-România-Turcia. Iar dumneavoastră vorbeaţi recent
despre un „istm ponto-baltic”. Coincid cele două idei, în concepţie şi
în geografie?
Dan Dungaciu: Deocamdată, ideea de punte despre care
s-a tot discutat nu există. La noi a fi punte înseamnă să te calce toţi
în picioare. Ideea lor – Ucrainei, Republicii Moldova – că vor să fie
punte , cum spunea Kucima, „viţelul care să sugă de la două vaci”, a
fost o idee perdantă. Sunt ca femeile acelea îndrăgostite de bărbatul
care le bate, la început suportabil, ele nu reclamă niciunde – nu vedeţi
că statul RM nu a dat niciodată în judecată Rusia? -, apoi tot mai rău,
dare le nu mai sunt foarte credibile, că nu au făcut nimic până atunci…
Ele iubeau Rusia, deşi Rusia le persecuta sistematic. Acum Rusia le-a
şi luat bucăţi de teritoriu şi nu mai ştiu ce să facă: nici nu ar pleca
de acasă, dar nici nu ar mai sta cu bătăuşul în casă.
20 de ani au mers pe ideea că dacă ţarul cel bun va afla ideea lor –
dar oameni ca Jirinovschi sau Rogozin îi împiedică – s-ar rezolva
problema. Asta a fost şi ideea Republicii Moldova. Să meargă la Putin şi
Putin le va da Transnistria.
Ceea ce e de o naivitate profundă. Republica Moldova a pierdut
Transnistria de 20 de ani, dar tot iubeşte Rusia şi pe Putin. Sindromul
Stockholm este o joacă de copii pe lângă ce se întâmplă acolo. Şi stau
într-o situaţie în care nu au nicio soluţie, mai ales că sună ceasul lui
iunie 2014, când se va semna Acordul, dar şi a lui 30 noiembrie,
parlamentarele… R. Moldova, din păcate, va avea un an greu, iar
perspective europeane nu există, încă.
Republicii Moldova maine i se poate întâmpla orice: stă cu privirea
îndreptată spre cer şi se roagă să nu i se întâmple nimic. În aceste
regiuni geopolitica este, deocamdată, cu sumă nulă – sau eşti cu
euro-atlanticii, sau eşti cu Rusia. Ideea de punte nu există.
Cei care au vrut să fie şi cu unii şi cu alţii plătesc acum costuri,
iar clasa politică din România pare genială în comparaţie cu eleitele
Ucrainei sau a R. Moldova. Cel puţin noi am ştiut de la început cine
suntem şi încotro vrem să mergem… Asta n-a permis Pactul de la Snagov,
care nu a existat niciunde în Republica Moldova sau Ucraina.
Problema parteneriatului româno-polonez pe Est are această mică
problemă: ei se uită la R. Moldova prin intermediul Ucrainei, noi ne
uităm la Ucraina prin intermediul R. Moldova… Vom putea concilia
poziţiile? Aici e întrebarea reală.
cursdeguvernare.ro:
În ce scenariu vedeţi România în perioada următoare, pe această linie
de graniţă a UE şi NATO? Se vorbeşte despre o reconfigurare a prezenţei
NATO în regiune.
Dan Dungaciu: Suntem frontieră a UE şi NATO. Sigur
că descurajare va fi – statele baltice, Polonia, vor împige spre o
prezenţă americană mai semnificativă. Şi asta e foarte bine, dar nu e
suficient. Ideea e ce faci cu ele, în condiţiile în care ruşii nu ne
atacă? Că doar nu faci extinderea UE cu F18 şi puşcaşii marini.
Ce vor SUA?
cursdeguvernare.ro: Ne putem aştepta la baze militare permanente ale SUA/NATO pe teritoriul României?
Dan Dungaciu: Cred că asta va fi pe agendă. Dar totul depinde de cum se va încheia criza din Ucraina.
Suntem în faţa unei crize, nu ştim ce se va întâmpla cu Ucraina, cu
Rusia sau dacă se va întâmpla o escaladare, chiar fără voia actorilor.
Noi suntem în timpul unei crize, care vizează deocamdată Ucraina, dar
care, până în 30 noiembrie când vor fi alegerile parlamentare în
Republica Moldova, va viza şi Republica Moldova. Şi atunci rolul
României trebuie să fie altul.
Sigur că prezenţa trans-atlantică va fi întărită, dar trebuie
văzut ce oferă SUA regiunii astfel încât să fie o contribuţie
substanţială. Pentru că una este să aperi frontiera şi alta este să
mergi dincolo de frontieră. Problema spaţiului occidental nu a
fost că şi-a menţinut graniţa, ci că ea a început să fie dinamică.
Occidentul nu ar fi avut probleme cu Rusia sau invers dacă s-ar fi
oprit la Ucraina, dar ele au apărut când a vrut să semneze acordul de
asociere. Bătălia pentru Est nu este nici pe departe încheiată.
Problemele au apărut când s-a pus problema atragerii acestor spaţii
foarte importante pentru Rusia, R. Moldova (cu Transnistria), Ucraina,
pentru mentalul rus. Or ele sunt mai importante pentru Moscova decât
sunt pentru occidentali.Atunci avem această dificultate. Care va fi
pasul următor al extinderii UE? Cum se va face asta? Cu un Parteneriat
Estic căruia i s-a făcut déjà parastasul de cinci ani? Avem noi, Vestul,
vreun proiect serios de extindere sau devenim, aşa cum este mai cu
seamă Vechea Europă, mai indulgentă cu Rusia?
Să vă dau un exemplu de discuţie neserioasă. S-a avansat ca dată de
aderare a Moldovei la UE 2019, când România va lua preşedinţia. Dar
astea nu sunt discuţii serioase, în primul rând pentru că nu se poate
face asta, din mai multe motive. Este vorba despre semnalul dat
Balcanilor de Vest, nu sunt fonduri alocate pe bugetul 2014-2020 pentru
un nou stat membru, R. Moldova, dar chestiunea nu a apărut întâmplător
pe agendă. E şi aici un joc mai subtil, dar care nu trebuie să ne scape.
Despre ea se vorbeşte pentru a evita 2018! Acesta este anul
semnificativ, când se fac 100 de ani de la unire, când se va isca o
discuţie vie în România, dar nu numai. Stabilind ţinta de aderare 2019
ocultezi importanţa anului 2018…
Dincolo de toate, însă, ca să contruim scenarii, trebuie să ne întrebăm ce vor ceilalţi actori. De pildă, ce vor SUA?
cursdeguvernare.ro: Ce vor SUA de la noi?
Dan Dungaciu: America trebuie să clarifice ce vrea
de la regiune. Vrea o revenire în Europa şi cum? Vrea o pace sau, cinic
spus, vrea ca actorii de gen Rusia şi UE să se macine la frontieră? Vrea
America să rezolve problema aici defiitiv şi dacă da, cum? Pe ce
formule în relaţia cu Rusia?
Noi trebuie să vedem ce vor marii actori în această zonă. În rest, mare lucru nu putem face.
cursdeguvernare.ro: Ni s-a conturat ce vor? Uniunea Europeană este foarte ambiguă.
Dan Dungaciu: Mie nu-mi este clar şi nu cred că am
şti neapărat ce vor. Un semnal clar trebuie însă să dea America. Mai
ales apropo de NATO. Dar ce tip de semnal va da? Va reveni aici în
regiune, ca în anii 2000, cu ideea de Wider Black Sea Region? Greu de
estimat asta… La aceste întrebări trebuie să căpătăm răspunsuri.
Căci, repet, e important cum îşi orientează politica Washingtonul
faţă de acest spaţiu, faţă de Rusia şi UE. America a transmis foarte
clar UE:“Puneţi bani, noi nu mai punem bani pentru
voi, v-am plătit securitatea, fiţi de-acum oameni mari, descurcaţi-vă”.
Sunt foarte multe puncte negre pe agendă pentru a şti ce se va
întâmpla. Iar dacă e doar după UE, mă tem de scenariul rus, acceptat de
unii europeni, al UE economice de la Lisabona la Vladivostok, adică de
la Atlantic la Pacific…
Ceea ce trebuie să ne intereseze este nu câtă securitate va
primi graniţa de est, deocamdată nu văd probleme, ci cum se va duce
frontiera mai departe, dacă se va duce. Pentru că Rusia nu va ataca
NATO, ruşii sunt nebuni, dar nu sunt proşti.
Polonia joacă în altă ligă
cursdeguvernare.ro:
Cum explicăm atunci retorica poloneză şi dorinţele de a primi asigurări
suplimentare, mai mulţi militari americani pe teritoriul lor, în ciuda
apartenenţei la NATO şi a articolului 5 care spune clar că orice atac
asupra unui stat membru atrage după sine intervenţia tuturor, vorbim
despre apărarea colectivă.
Dan Dungaciu: Diferenţa dintre România şi Polonia este că Polonia se uită la Republica Moldova prin prisma Ucrainei, în timp ce România se uită la Ucraina prin prisma Republicii Moldova.
Asta e diferenţa de viziune între români şi polonezi.Ei şi-au
concentrat politica asupra Ucrainei. Toată această discuţie viza
Ucraina.Implicaţi NATO, implicaţi America, pentru a ne ieşi nouă
politica vizavi de Ucraina.
Este uman, pentru că dacă ne uităm la iniţiativele Poloniei în zonă, nu au prea ieşit…
Parteneriatul Estic a aniversat cinci ani, dar, de fapt, a fost un
parastas, uitaţi-vă cum arată statele din parteneriat. Este un eşec
fundamental. A fost o politică greşită. Belarusul, o altă politică
asumată, s-a dus, Ucraina, la fel. Ministrul de externe polonez a spus
în Piaţă: semnaţi sau muriți. A fost o mare greşeală. Vilnius a fost un
mare eșec, unde s-a mai văzut ca UE să strângă atâtea state pentru două
parafări? A venit apoi momentu eşecului din Maidan.
UE a funţionat ineficient, deseori cu evaluări greşite, iar polonezii
fac o politică în numele unui mandat enorm pe care l-au primit, pentru
că Polonia joacă în altă ligă decât România, este în liga mare, fiind
acreditată cu foarte multă încredere.
Ne uităm doar la triunghiul Weimar – Germania, Franţa, Polonia- ia
întrebaţi-i pe polonezi dacă ar fi de acord să fie, aşa cum ar fi logic,
un patrulater care să conţină şi România? Niciodată nu vor fi de acord.
Ei au avut de la început o altă poziţie şi o altă poţiţionare. Noi,
spre deosebire de ai, am avut doar poziţie… Eu sunt în Weimar, în
Visegrad, alături de americani şi de nemţi, la mesele mari de decizie.
Însă succesele nu au prea venit. Şi atunci ei ţin cu disperare ca
Ucraina să nu fie un alt eşec. Republica Moldova este o problemă
colaterală pentru ei. Şi toată această retorică, să mergem, să luptăm,
să îi ţinem în frâu pe ruşi petu că se prăbuşeşte Ucraina ţine de şi o
disperare a unei politici care s-a prăbuşit. Eu nu cred că în Polonia
oameni rezonabili s-au temut că ruşii atacă Polonia, dar e clar că iau
personal chestiunea eventualei prăbuşiri a Ucrainei…
Dacă nu anunţă o nouă politică pentru regiune, Joe Biden vine degeaba la Bucureşti
cursedguvernare.ro: Cum putem citi desantul american şi al NATO care va avea loc la Bucureşti în următoarele săptămâni?
Dan Dungaciu: Este un turneu pe care îl fac. Eu aş
vrea să îl citesc în grila unei altfel de politici pentru Est. Dacă vin
şi dau asigurări că lucrurile sunt cum au fost, vin degeaba, mai ales
dacă nici nu primesc feed-back inteligent de la partenerii strategici.
Noi suntem parteneri mult mai mici, e drept, dar asta nu înseamnă că nu
putem să spunem şi noi ceva cu sens apropo de acest spaţiu.
Eu sper să fie un început pentru un proiect şi scenariu de tip B: ce
se va întâmpla cu estul, în condiţiile în care politicile de până acum
nu au funcţionat.
Aici e marea problemă.Sper să iasă o nouă gândire din asta. Pentru
România este importantă o nouă gândire care să vizeze Republica Moldova,
ce se va întâmpla cu Moldova în perioada următoare.
Bulgaria e aproape pierdută, despre ce se întâmplă în Ungaria nu vorbește nimeni
cursdeguvernare.ro:
Credeţi că aceste vizite au şi un motiv de reasigurare a partenerilor
americani privind şi poziţia României, să îşi elimine anumite semne de
întrebare?
Dan Dungaciu: Eu am văzut în ultima vreme destule
stângăcii, declaraţii greşite, dar nu am văzut semne care să indice
faptul că o parte a clasei politice din România o ia spre Rusia sau
Eurasia.
Sper că încă România e percepută la nivel de bastion greu de cucerit
de către Federaţia Rusă, ca stare de spirit. Nu am văzut semne clare că
România vrea să schimbe direcţia.
cursdeguvernare.ro:
Der Spiegel vorbea despre temerile guvernului federal german privind
influenţa Rusiei, rapoarte ale serviciilor secrete germane indicau
faptul că Bulgaria a devenit cap de pod al Rusiei în UE…
Dan Dungaciu: De aceea spun că România este un
avanpost. Dacă ne uităm în regiune, Bulgaria este aproape pierdută, dar
uitaţi-vă ce se întâmplă în Ungaria. Pe mine mă uluieşte faptul că
presa, mai ales cea germană, nu vorbeşte deloc despre ce se întâmplă cu
Ungaria.
Este o menajare a Ungariei, vinovată, pentru că ce a făcut Ungaria –
mai ales prin atribuirile astea de 15 miliarde de euro companiei
echivalente în energia nucleară cu Gazpromul, ca să înţelegem mai bine –
fără licitaţie, a introdus Rusia în politica energetică europeană.
Ungaria a adus Rusia la masa negocierilor oricărei politici energetice europene. Este un lucru absolut uluitor.
cursdeguvernare.ro:
Se vorbeşte foarte mult despre relaţia partenerială energetică dintre
Germania şi Rusia, mai puţin despre Bulgaria şi deloc despre Ungaria.
Dan Dungaciu: Exact. Pe harta aceasta a influenţelor
ruse, sigur că asupra Bulgariei are o influenţă foarte mare, în Ungaria
o influenţă extrem de mare. Orban crede că face un joc inteligent, dar
când dansezi cu diavolul, de fapt diavolul dansează cu tine. Ungurii se
pun la dispoziţia Rusiei, a făcut asta mereu, când Rusia are nevoie de
ei. Este o paradigmă a politici ungare în secolul XX şi XXI.
Aşa se explică şi prezenţa masivă a diplomaţilor unguri la
Chişinău.De fiecare dată când Uniunea Europeană pune reprezentant la
Chişinău, întreabă Moscova, chiar şi pe canale nediplomatice. La un
moment dat, au fost la concurenţă un ungur cu un baltic, şi Rusia nu l-a
preferat pe baltic, ceea ce spune multe.
De aceea România trebuie să rămână un bastion euro-atlantic
fundamental aici. Să discute cu Rusia? Fireşte. Dar cu cei care contează
acolo şi de pe poziţiile unui parener strategic al SUA. Nu există
temeri suficient de probate prin care o categorie din factorii de decizie români să încline spre Moscova. Deocamdată eu nu am acest sentiment.
***
Dan Dungaciu este
directorul Institutului de Ştiinţe Politice al Academiei Române şi
Preşedintele Fundaţiei universitare a Mării Negre. Sociolog şi expert în
geopolitică, Dan Dungaciu este specializat pe spatiul estic, cu
expertiză pe Republica Moldova. A fost consilier al preşedintelui
Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, şi secretar de stat în Ministerul
Afacerilor Externe din România.
luni, 5 mai 2014
Prezentarea localitatii
Suprafata: 10331 ha
Intravilan: 208 ha
Extravilan: 10123 ha
Populatie: 4542
Gospodarii: 1677
Nr. locuinte: 1796
Nr. gradinite: 5
Nr. scoli: 8
Numele localitatilor aflate in administratie: Lopătari, Săreni, Vîrteju, Brebu, Luncile, Terca, Plostina, Plaiu Nucului
Asezarea geografica:
În partea de N-V a judeţului Buzău, pe DJ 203K
60 km faţă de municipiul Buzău
60 km faţă de municipiul Buzău
Activitati specifice zonei:
Exploatarea lemnului
Creşterea animalelor
Creşterea animalelor
Activitati economice principale:
Exploatarea şi prelucrarea lemnului
Creşterea animalelor
Creşterea animalelor
Obiective turistice:
"Focul Viu" (ies gaze din pământ şi ard încontinuu)
"Muntele de Sare"
Lacuri naturale (Mocearu şi Meledic)
Terenuri sălbatice pitoreşti: stânci, defileuri, pajişti şi păduri
Posibilităţi amenajare pârtii de schi
Transport cablu între sate
"Muntele de Sare"
Lacuri naturale (Mocearu şi Meledic)
Terenuri sălbatice pitoreşti: stânci, defileuri, pajişti şi păduri
Posibilităţi amenajare pârtii de schi
Transport cablu între sate
Evenimente locale:
Festivalul Plaiul Nucului, în jurul datei de 20 iulie
Târg săptămânal în fiecare zi de duminică
Târg săptămânal în fiecare zi de duminică
Facilitati oferite investitorilor:
Terenuri spre concesionare pentru construcţia unei pieţe agroalimentare şi M.F. industriale care funcţionează de la atestarea comunei cu rezultate economice foarte bune
Amplasarea unei centrale eoliene, altitudine 1000 m curent permanent
Amplasarea unei centrale eoliene, altitudine 1000 m curent permanent
Proiecte de investitii:
Alimentare cu apă (reabilitare)
Salubrizare (Proiect inter-comunal)
Modernizare infrastructură (drumuri)
canalizare
Modernizare Cămine Culturale
Modernizare şi reabilitare şcoli
Modernizare sediu primărie
program de dezvoltare a turismului
Construcţie poduri în număr de două, trei
Salubrizare (Proiect inter-comunal)
Modernizare infrastructură (drumuri)
canalizare
Modernizare Cămine Culturale
Modernizare şi reabilitare şcoli
Modernizare sediu primărie
program de dezvoltare a turismului
Construcţie poduri în număr de două, trei
Abonați-vă la:
Postări (Atom)